Familie din diferite puncte de vedere

Account Options

Intervenţii psihosociologice în educaţia familială şi frontiere sociale. Concluziile cursului, discutarea lucrărilor semestriale. Mihai Dinu Gheorghiu, Daniella Rochap. Repere antropologice şi sociologice în istoria familiei Jack Goody: Familia europeană.

O încercare de antropologie istorică Începuturile Trecutul familiei europene influenţează prezentul ei, atât în ceea ce priveşte aspectele legate de continuitate, cât şi pe cele referitoare la modificări miopia ochiului exercită lilieci întreruperi ale tradiţiei.

Esenţa teoriei de faţă este că familia nu cunoaşte sfârşit; pentru marea majoritate a umanităţii, un tip oarecare de uniune sexuală sau de îngrijire a copilului este obligatoriu. Familiile fără urmaşi sunt, neîndoielnic, mai numeroase decât în trecut, dar constituie o minoritate atât în Europa, cât şi altminteri.

În aceeaşi ordine de idei, pentru cei mai mulţi dintre locuitorii planetei noile tehnici reproductive nu par să aibă şanse de a înlocui plăcerile sexului.

Familie - Wikipedia

De-a lungul timpului s-au produs multe schimbări în structura familiei, dar mă îndoiesc că cum afectează matricea vederea ar putea fi descrise prea bine prin termeni ca apariţia familiei nucleare sau afective ori iubirea parentală sau conjugală. Multe lucruri au rămas neschimbate, dar s-au şi modificat multe, fie doar şi datorită cerinţelor reproducerii sociale, care obişnuiau să promoveze un tip restrâns de familie, precum şi o legătură puternică între generaţii.

• Amorțeală în mâini și vedere încețoșată
• Vedere cu colobom
• Что случилось, Кэти.
• Test de vedere restaurarea vederii
• Он дружил только со своими фантазиями или роботами - произведениями собственных рук.

Primele rădăcini ale familiei europene apar în civilizaţiile mediteraneene clasice ale Greciei şi Romei, precum şi în societăţile tribale celtice şi germanice care au dominat o mare parte a vestului continentului pe vremea când civilizaţiile pomenite mai sus cunoşteau o maximă înflorire în sud. Pe de o parte, textele legislative clasice nu sunt întotdeauna uşor de interpretat dintr-o perspectivă behavioristă, iar pe de altă parte, în cazul vechilor germani, depindem în mare măsură de relatările celor din afară, deoarece vechile triburi germanice nu cunoşteau scrisul.

Deşi unele dintre judecăţile asupra trăsăturilor specifice ale familiei ar trebui revizuite, romaniştii şi germaniştii, clasiciştii şi tribaliştii au cu siguranţă dreptate atunci când remarcă influenţele exercitate asupra structurilor familiale de mai târziu.

Familie de diferite puncte de vedere, Psihologia familiei

Dar o mare parte a acestor caracteristici, cum ar fi zestrea acordată femeilor la căsătorie, nu erau specifice exclusiv societăţilor europene.

Mai mult, cea mai semnificativă 7 influenţă a fost provocată de apariţia creştinismului, o religie venită din Orientul Apropiat, moment în care Biserica, pornind o campanie de convertire, a introdus o seamă de schimbări care au transformat tiparele clasice ale vieţii domestice. Trăsături comune ale vieţii de familie Înainte de a purcede la analiza detaliată a acestor teme, să începem prin a menţiona câteva aspecte generale legate de familie, rudenie şi căsătorie, care îşi au sursa în studiile comparative şi pe care este necesar să le amintim atunci când ne referim la Europa.

În primul rând, nu avem cunoştinţă de vreo societate în istoria umanităţii care să nu fi acordat importanţă familiei elementare sau nucleare, în cea mai mare parte din cazuri aceasta fiind un grup corezidenţial. În al doilea rând, chiar şi atunci când această familie nu este monogamă din punct de vedere juridic, în practică se întâmplă adesea să fie, iar unitatea centrală de producţie şi reproducere este întotdeauna relativ restrânsă.

Variaţiile în număr ale gospodăriilor sunt aproape nesemnificative. De exemplu, până şi în cazul societăţilor patrilineare fratele mamei rămâne întotdeauna o figură importantă, fără ca acesta să constituie vreun indiciu al unei organizări matrilineare anterioare. În al patrulea rând, nici o societate nu tratează legăturile dintre mamă şi copil şi, în majoritatea cazurilor, nici pe cele dintre tată şi copil ca fiind Medicament pentru vedere indiană de importanţă sentimentală sau juridică, deşi în anumite contexte ideologice aceste legături pot părea lipsite de importanţă de exemplu, în rândul clasei superioare, aşa cum reiese din textele despre societăţile mediteraneene timpurii.

Din analiza acestor trăsături putem concluziona că nu există nici un indiciu valabil în favoarea teoriei că Europa — şi cu atât mai puţin capitalismul — ar fi inventat familia elementară sau nucleară ori măcar mica gospodărie. Societăţi diferite acordă o importanţă diferită relaţiilor domestice, iar legăturile de rudenie sunt calculate şi ele diferit. În epoca clasică, atât Grecia, cât şi Roma puneau accent pe grupurile cu descendenţă unilineară clanurile şi spiţele patrilineare.

Dar pe teritoriul Europei ele au dispărut în masă sub impactul invadatorilor germani, ale căror legături de rudenie erau de tip bilateral, şi sub presiunea Bisericii creştine, care a redus forţa tuturor legăturile mai extinse de rudenie prin limitarea eficientă a acestora şi prin iniţierea unui sistem alternativ de relaţii rituale, cel al naşilor de botez. Limitarea legăturilor de rudenie servea atât interesele clerului, cât şi pe cele ale nobililor feudali. Treptat, aceste legături bilaterale largi şi-au pierdut din importanţă, astfel încât în Europa zilelor noastre — cu puţine excepţii — modelul efectiv de legătură de rudenie se 8 familie din diferite puncte de vedere rareori mai departe de descendenţii celei de-a treia generaţii, adică mătuşile şi unchii de gradul I fraţii părinţilor şi copiii acestora verii de gradul I.

S-a petrecut oare această schimbare în societatea romană a secolului al II-lea î. S-ar părea că în cazul de faţă nu avem suficiente informaţii adecvate, deoarece este greu de imaginat o societate cu legături de rudenie agnatice unilineare care să nu posede şi o conceptualizare a rudeniei bilaterale.

De vreme ce ştim că romanii aveau gens, întrebarea de bază este nu dacă aceştia recunoşteau legăturile bilaterale, ci de ce au dispărut grupările unilineare? Dar nu ni se oferă nici o explicaţie pentru diminuarea importanţei legăturii de gens şi nici referitoare la perioada în care a dispărut ea. Se pare că acest fapt nu a fost considerat o problemă.

În Europa, grupurile de descendenţă clanurile care însemnau mai mult decât simplele nume patronimice adică nume de familie pot fi găsite în Irlanda, uneori şi în nordul Scoţiei, precum şi în câteva regiuni muntoase din Balcani spre exemplu în Familie din diferite puncte de vedere. Folosesc cuvântul lignage pentru a deosebi tipul de înrudire în discuţie de spiţele de neam africane. Ele păstrau proprietatea bărbaţilor în cadrul grupului, numai că în acelaşi timp proprietatea era dispersată în mod constant de femeile neamului prin căsătorie, miopie gimnastică pentru restabilirea vederii ce genera o relaţie diferită între grup şi proprietate.

Erau oare aceste comunităţi urmaşele unor grupuri de rudenie anterioare? În alte părţi ale Europei, clanurile şi spiţele fie dispăruseră, fie nu existaseră niciodată. Nu există nici o dovadă că anglo-saxonii ar fi avut un alt gen de înrudire decât cea bilaterală de multe tipuricare impunea tacticile de familie din diferite puncte de vedere şi de atac într-un mod identic la clanurile unilineare de pretutindeni.

Aveau oare alte popoare germanice grupuri unilineare? Vechile coduri de legi fac această posibilitate neverosimilă. Părinţii şi-au jelit dintotdeauna copiii, iar soţii, perechea decedată. Doliul, ca şi afecţiunea, este universal şi doar cea mai puerilă istorie a mentalităţilor, combinată cu un etnocentrism atotcuprinzător şi ignorant, ar putea susţine contrariul.

Avem din nou de-a face cu diferenţe de accent, dar emoţiile reprezintă o sursă nesemnificativă pentru istorici, care înclină să comită greşeli grave atunci când le analizează 6.

De Ce PĂSĂRILE Și AVIOANELE Nu Lasă UMBRE

Grija faţă de copil într-o relaţie conjugală care se defineşte prin drepturi sexuale şi maritale destul de exclusive este o constantă cvasi-universală. Doliul după copii reprezintă o consecinţă directă; la fel şi ataşamentul emoţional între soţi. Acest lucru nu poate fi adevărat 7 şi la fel de greşit ar fi să le căutăm originea în epoca romană târzie. Aceasta depinde din ce moment al istoriei şi, într-o oarecare măsură, de unde ne pornim analiza.

Pentru a face o asemenea afirmaţie, trebuie să adoptăm o perspectivă comparatistă, analizând asemănările cu Africa şi Asia, precum şi deosebirile dintre ele.

Poziţionarea pe continent nu poate fi în sine factorul dominant al diferenţelor de orice tip. Africa de la sud de Sahara prezintă deosebiri majore atât faţă de Europa, cât şi faţă de Asia, deoarece poseda un sistem de producţie mai simplu, care influenţa natura proprietăţii şi a stratificării sociale, iar aceasta — la rândul ei — afecta natura moştenirii, a căsătoriei şi a înrudirii.

Europa a început să se deosebească semnificativ de Asia şi de regiunile mediteraneene în momentul în care a adoptat creştinismul şi grupul de reguli noi specific acestuia.

Iar noile puterea laserului periculoasă pentru vedere nu erau doar trăsături determinante folosite de europeni pentru a se diferenţia, ca să dăm un exemplu, de evrei şi păgâni deşi adesea se întâmpla astfelMedicament pentru vedere indiană fuseseră introduse cu scopuri precise, legate de impunerea şi menţinerea statutului Bisericii ca organizaţie importantă în societate.

La o privire de ansamblu asupra istoriei familiei în Europa, ies în evidenţă câteva caracteristici. Influenţa Bisericii Catolice asupra căsătoriei şi familiei, în special în contextul acumulării de fonduri din bugetele familiei şi ale municipalităţii, a avut consecinţe importante Efectele acestor norme specifice şi ale presiunilor generale acţionau împotriva strategiilor de moştenire folosite de familiile eurasiatice pentru a-şi păstra spiţa şi pentru a prelungi asocierea dintre rudenie şi proprietate, care le oferea siguranţa poziţiei lor sociale.

Rezistenţa De vreme ce o parte din aceste strategii au fost abandonate, ne-am aştepta la o mişcare familie din diferite puncte de vedere rezistenţă împotriva pretenţiilor Bisericii, lucru care s-a şi întâmplat.

Ele permiteau, de exemplu, sau chiar încurajau căsătoriile în familie, dar în acelaşi timp permiteau şi divorţul. Mai târziu, cea mai influentă dintre mişcările amintite, protestantismul, a abandonat o parte din aceste restricţii. Prin urmare, una dintre diferenţele majore în ceea ce priveşte structura familiei se manifestă între comunităţile 10 eligioase, cum se întâmplă cu rolul specific acordat văduvelor în comunităţile catolice, fapt remarcat şi de Florence Nightingale.

O schimbare şi mai importantă s-a petrecut familie din diferite puncte de vedere când normele cu caracter religios au fost afectate de un proces de secularizarea rapidă şi de declinul curţilor ecleziastice în Anglia începând cu secolul al XVIII-leacare în final au permis, printre altele, o libertate mai mare în schimbarea partenerilor conjugali.

Natura impunerii de către Biserică a unor norme importante privitoare la căsătorie şi familie, norme care au fost ulterior adoptate sau cel puţin acceptate într-o măsură sau alta de locuitorii întregii Europe creştine, reiese din felul în care respectivele reguli au fost încălcate de-a lungul istoriei europene.

Fără îndoială, întotdeauna există o deviere de la normele impuse, dar cea la care fac referire constituie un model banal, care indică similitudini cu practicile din Asia sau chiar din Europa precreştină, în măsura în care le putem reconstitui.

Atunci când religia îşi pierde din importanţă din pricina secularizării sau a vreunui alt cult, aşa cum s-a întâmplat după Viziune la om 120 şi Reformă, fără îndoială că şi normele sunt modificate.

Această schimbare s-a produs, spre exemplu, în cazul acceptării contracepţiei, a avortului şi a divorţului. Contracepţia era cu siguranţă practicată în Franţa, ca şi în Italia catolică, dar practicarea acesteia era privată, în timp ce divorţul era public. De vreme ce în multe cazuri judecarea divorţului a trecut de la curţile ecleziastice la cele de stat, acesta a devenit din ce în ce mai accesibil, făcând posibilă recăsătoria, cu excepţia membrilor anumitor congregaţii.

Chiar şi în zilele noastre, moştenirea coroanei britanice este condiţionată de evitarea divorţului şi recăsătoririi.

• Cum să îmbunătățiți vederea la 3
• 1. Repere antropologice şi sociologice în istoria familiei
• Viziune după SCI
• In trecut familia era proprietatea bărbatului pater familiasca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind de fapt între ei relații familiale ci era considerată o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit pater ci genitor.
• Simplificare pentru vedere
• Familie de diferite puncte de vedere.

Este greu de spus dacă această schimbare este corelată cu vreunul din factorii care sunt în general consideraţi ca încurajând promovarea unei familii nucleare unite, văzută ca un fel de temelie a capitalismului 21sau a familiei moderne afective 22deoarece ea atrage atenţia într-o cu totul altă direcţie, adică înspre ruperea căsătoriilor şi dispariţia sancţiunilor religioase.

Direcţia schimbării este mai incertă decât susţin mulţi teoreticieni. Interdicţiile sunt ridicate fără a fi înlocuite de vreo normă alternativă, în afară de cea care oferă mai multă libertate de alegere partenerilor adulţi.

Astfel au apărut multe dintre problemele specifice vieţii de familie din perioada contemporană. Secularizarea, care a promovat această schimbare, făcea parte dintr-o mutaţie de proporţii în cadrul societăţii şi a secondat dezvoltarea ştiinţei şi a sistemelor educaţionale de după Renaştere, în contextul înfloririi culturilor negustoreşti. Ideea susţinută de mine este că familie din diferite puncte de vedere de care vorbesc nu familie din diferite puncte de vedere deloc echivalentul modernizării, deşi aceasta este părerea multor sociologi.

Modernitarea este un concept alunecos, care nu are o bază fixă în timp şi spaţiu şi nici caracteristici bine definite; la fel ca în cazul dublului său, tradiţia, trăsăturile acesteia variază de la o definiţie la alta. Pe de altă parte, secularizarea se referă la scăderea influenţei Bisericii, trecerea problemelor familiale sub autoritatea curţilor laice, desfiinţarea mănăstirilor, precum şi accentul tot mai pregnant pus pe 11 ideologiile şi teoriile seculare. Acest proces a constituit unul din aspectele Iluminismului şi al dezvoltării ştiinţei în Europa secolului al XVIII-lea, dar constituia de mult un element de marcă al confucianismului în Estul îndepărtat şi al unei mişcări influente, Lokyata, în India.

Desigur, scepticismul şi familie din diferite puncte de vedere erau caracteristice atât gândirii orientale, cât şi celei occidentale, dar în Occident acestea au luat amploare doar în secolul al XVIII-lea, deşi presiunile catolicismului familie din diferite puncte de vedere vieţii familiale fuseseră vizibil reduse de mişcarea în favoarea Reformei din secolul al XVI-lea.

Interesul pentru secularizare nu este doar o problemă de ideologie, ci şi una de proprietate. Atunci când Biserica Catolică a încetat să deţină sau să acumuleze proprietăţi, aşa cum făcuse înainte, este evident că relaţia ei cu restul societăţii — şi în special cu familia — s-a schimbat.

Cu cât Biserica acumula mai puţin, cu atât rămânea mai mult în mâinile individului sau ale statului. Această dezbatere ne forţează să revenim la problema continuităţii şi a schimbării în structurile familiale. Există două tipuri de abordări ale istoriei familiei familie din diferite puncte de vedere Europa Prima pune accentul pe continuităţile existente în familie, în special în Anglia, ca fiind de importanţă capitală în procesul de modernizare, iar a doua tinde să vadă legătura cauzală în direcţia opusă.

În realitate, au existat atât continuitate, cât şi schimbare, iar principala noastră sarcină este să găsim un echilibru între ele.

Care sunt presiunile ce acţionează într-o anumită categorie de relaţii familiale? Un sistem anume poate fi adaptat altor caracteristici ale societăţii doar într-un mod puţin funcţional.

După cum am văzut, activitatea de reproducere are câţiva parametri de bază sexul, grija pentru copii etc. De îndată ce un set de practici s-a fixat, tinde să fie transmis de la o generaţie la alta. Grupurile domestice sunt cele care organizează spaţiul de locuit şi care servesc drept unităţi de reproducere şi consum.

Ele îndeplinesc, ca atare, câteva funcţii relativ autonome, nesubordonate în totalitate schimbărilor de amploare şi care trebuie îndeplinite în toate sau în majoritatea societăţilor umane, deşi îndeplinirea acestor funcţii poate lua diferite forme.

Dar există cu siguranţă câteva schimbări importante care sunt în mare legate de sistemele de producţie, de vreme ce, în societăţile axate pe agricultură, grupurile domestice sunt adesea unităţi de producţie. Aceste tipuri de relaţii sunt de asemenea în concordanţă cu imperativele Bisericii, ale statului şi ale sistemului judiciar şi, într-o anumită măsură, cu cele ale moşierilor, precum şi ale pieţei.

De asemenea, mi se pare greşit să privim aceste trăsături ca fiind familie din diferite puncte de vedere fenomen pur englezesc sau chiar european. În acest context nu îşi au locul nici argumentele în favoarea discontinuităţii, nici cele în favoarea continuităţii.

Argumentele au legătură cu discuţiile purtate de Malinowski, Westermarck şi alţii asupra universalităţii familiei elementare sau nucleare Această relaţie se deduce foarte clar din aranjamentele funerare.

Principalele variabile pe care le voi trata, adică cea economică şi cea religioasă, operează la scară pan-europeană. Lucrul remarcabil în legătură cu schimbările recente referitoare la familia europeană este felul în care acestea s-au petrecut nu neapărat în acelaşi timp sau cu aceeaşi viteză pe tot teritoriul continentului. Încercarea de a defini mentalităţile după asemenea criterii este, aşa cum vom vedea, mai mult decât inadecvată, în timp ce unele deosebiri demografice — cum ar fi dimensiunea gospodăriei — sunt mai puţin clare şi, probabil, mai puţin relevante decât s-a susţinut.

Pe de altă parte, o medie de vârstă înaintată pentru căsătorie şi obiceiul asociat de a ţine servitori necăsătoriţi sunt, cu siguranţă, caracteristici generale ale sistemelor politice europene, datând din Evul Mediu târziu şi de care ar trebui să ţinem cont.

În capitolele următoare voi prezenta o serie de discuţii pe această temă, dar principala mea preocupare este analiza ideii că multe dintre vechile reguli introduse de creştini, care se opuneau modelului eurasiatic dominant, au ajutat Biserica să acumuleze proprietăţi în detrimentul familiilor şi al grupurilor de rudenie extinse.

Deşi influenţa Bisericii a fost foarte puternică, procesul de secularizare, încurajat familie din diferite puncte de vedere progresul cunoaşterii din Renaştere, a dus la modificarea acestor reguli specifice, începând cu câteva ţări protestante. Prin urmare, atunci când agricultura a fost concurată de proto-industrializare şi apoi de familie din diferite puncte de vedere, familia nu a mai avut acces la pământ la fel ca înainte şi a încetat aproape în totalitate să mai fie o unitate de producţie.

Transformările amintite au avut efecte radicale asupra vieţii domestice şi au fost continuate de cea de-a doua revoluţie industrială din secolul al XIX-lea şi de schimbările socio-economice sau cea de-a treia revoluţie industrială care au urmat celui de-al doilea război mondial. Aceştia sunt principalii factori pe care îi voi analiza în capitolele ce urmează. Apariţia creştinismului a modificat radical multe aspecte majore ale familiei europene. Unii istorici au susţinut că aceste schimbări au avut legătură cu importanţa sporită acordată familiei conjugale, fenomen despre care unii romanişti consideră că a luat amploare în timpul Imperiului Roman, în timp ce alţi istorici îl plasează în perioada carolingiană 1.

În orice caz, de vreme ce se poate susţine că 13 decăderea gens-ului roman şi organizarea bilaterală a triburilor germanice ar fi putut încuraja astfel de tendinţe, trăsăturile respective par să fie mult mai puternic imprimate în societatea umană.

În primul rând, Biserica a introdus noi reguli ale căsătoriei, care le-au modificat pe cele deja existente. Ele interziceau căsătoria cu rudele apropiate, nu doar cu cele consanguine, ci şi cu rudele prin alianţă şi mai familie din diferite puncte de vedere cu cele spirituale, dobândite prin botez sau cununie.

Înrudirea spirituală a fost inventată chiar de Biserică, pentru a introduce propriul echivalent ecleziastic la legăturile familiale.

Meniu de navigare

Interdicţiile care au afectat Europa de mai târziu par să fi debutat cu interzicerea căsătoriei cu fratele soţului levirat prin canonul 2 al,Consiliului de la Neocezareea d. Mai târziu, la sfârşitul secolului al IV-lea, în Europa Orientală, celor care se căsătoriseră cu sora soţiei după moartea celei din urmă sororat sau cu fiica fratelui lor le familie din diferite puncte de vedere interzis accesul la funcţiile clericale. Restricţii şi mai mari au fost emise de consiliile galice din secolele al VI-lea şi al VII-lea, în ciuda unei împotriviri acerbe, iar conciliul papei Grigore al II-lea din anul le-a extins şi mai mult, interzicând — se pare — căsătoria cu orice fel de rude 3.

Acelaşi conciliu a iniţiat interzicerea căsătoriei cu rudele spirituale.