Ce este viziunea punctuală. Ce este viziunea punctuală, Ce puteți aștepta de la PrismaWorx?

Masaj punctual pentru refacerea vederii

Tipăreşte pagina Recomandă articolul Articolul meu din ultimul număr pe a stîrnit, spre bucuria mea, destule ecouri publice şi private. Reconfortant pentru mine a fost să constat că majoritatea consideră că nu există cale de întoarcere şi reforma trebuie continuată. Asta cred şi ce este viziunea punctuală, iar întrebarea din finalul articolului voia să sugereze tocmai că e nevoie de soluţii pentru aplicarea coerentă a reformei şi pentru corectarea din mers a disfuncţiilor.

Pe de altă parte, un amic medic, fin dialectician şi cu vocaţie de pedagog, îmi spunea deunăzi că, în lipsa unei viziuni pe termen lung, tot ce încercăm noi nu e decît cîrpeală care nu va rezolva nimic.

Traducere "mai punctual" în germană

Ar fi ca un tratament grosolan care vindecă punctual, dar nu dă un sens vieţii. Iar viziunea nu se poate articula în lipsa unei înţelegeri integratoare a rolului universităţii în general şi a fiecărui departament sau facultate în parte. Oricum pregătiţi profesori slabi de generală şi liceu. Formarea viitorilor cercetători o poate prelua SNSB sau o altă şcoală înaltă, cercetătorii valoroşi se pot integra în Institutul Academiei.

Exagera, desigur, dar, de fapt, întrebările sînt pertinente. Care e, aşadar, rolul unui departament de matematică?

Ce este viziunea punctuală, Ce puteți aștepta de la PrismaWorx?

Şi, în general, care e rolul universităţii? Pusă astfel, întrebarea sugerează implicit un răspuns care conţine ideea de schimbare. Sugerează că rolul tradiţional, de a pregăti specialişti în domeniile acoperite de respectiva universitate, de a transmite şi îmbogăţi zestrea de cunoştinţe a omenirii, nu mai e actual sau nu mai e suficient.

E drept că s-a ajuns la un fel de sistem autoreferenţial al cărui scop pare conservarea statutului deja cîştigat şi amplificarea, cam autistă, a corpului de cunoştinţe care definesc domeniul, fără legătură cu aplicaţiile sau cu relaţiile cu alte domenii — mă refer la universitatea tradiţională, nu la Medicină sau la Inginerie, de exemplu.

E drept că s-a neuropatie vizuală ce este viziunea punctuală se dea teze de doctorat care interesează un număr infim de specialişti şi care par, adesea, simple speculaţii, exerciţii de creativitate sau erudiţie găunoasă şi lipsită de semnificaţie.

Aşa că nevoia unei schimbări de paradigmă pare stringentă. Aşa să fie?

• O viziune bună este o oportunitate
• mai punctual - Traducere în germană - exemple în română | Reverso Context

E atît de rău că se dau teze de doctorat care par doar exerciţii sofisticate, jocuri gratuite? Nu dovedesc şi ele capacitate creatoare, erudiţie?

Nu ştim oare de mult că jocul stimulează creativitatea? Cercetarea nu poate fi normată, nici îngrădită prin ucaz, cercetătorilor nu li se pot cere rezultate ritmic — mă rog, se poate face şi asta, dar efectele sînt dezastruoase. E mult mai profitabil să lăsăm fiecare domeniu să se dezvolte organic, acceptînd pierderi dinainte asumate.

Formăm profesori proşti pentru gimnaziu şi liceu? Da, dar formăm şi profesori buni.

• Cum să restabiliți rapid vederea acasă
• BIFURCAŢII. Universitatea – o viziune reformist-conservatoare | Observator Cultural

Puţini, acum, însă depinde de schimbări imponderabile să producem mai mulţi. Depinde de mici ajustări de programă, de aducerea în departamente a mai multor cadre didactice bune adică exact ce-şi propunea reforma de la care am pornitde un dozaj mai bun al cunoştinţelor de psihopedagogie între cele de specialitate, de nişte salarii mai omeneşti oferite profesorilor de toate gradele. Depinde şi de formaţia pe care o capătă elevii în gimnaziu şi liceu da, e un cerc vicios care ce este viziunea punctuală rupt; probabil că cel mai simplu e să-l rupem în viziune 0 0 ce este universităţii.

În plus, de multă vreme deja, facultăţile de Matematică şi, în general, universităţile nu mai produc cu precădere profesori — produc şi profesori, pe lîngă absolvenţi capabili ce este viziunea punctuală lucreze în multe alte locuri.

Sînt supradimensionate universităţile în raport cu cerinţele pieţei? Da, dar nu e vina lor, ci a pieţei şi a ministerelor, incapabile să prevadă cîţi specialişti de un fel sau altul vor fi necesari într-un interval de timp dat şi să aloce în consecinţă cifrele de şcolarizare. Ce să fac?

Eu, după ce că sînt reformist conservator, n-am nici viziune. Şi nu cred că e nevoie de schimbări de paradigmă programate.

Dacă e să se schimbe, schimbarea se va face de la sine, iar noi, la un moment dat, o vom constata. Sigur, i-am putea netezi drumul — dar cine se încumetă s-o ghicească, nu s-o definească? Şi-apoi, nu noi dictăm schimbările, sîntem prea mici, asta e treaba celor mari, noi doar îi urmăm.

E condiţia firească a unei ţări mici, cu resurse limitate. Marile descoperiri, dacă apar la noi, sînt rezultatul unui fericit accident, nu efectul unei politici bine gîndite. Nu agreez soluţiile extreme. De altfel, din cîte ştiu, cu excepţia momentului şaizecioptist, care a modificat mai ales relaţiile sociale din universitate, schimbări revoluţionare de paradigmă universitară n-au existat.

PUTERILE SECRETE 2019 08 02 - PARTEA II - Cine suntem, de unde venim si unde mergem?

Şi sper să nici nu existe, măcar pentru că presupoziţia unei revoluţii este existenţa unei soluţii simple pentru orice problemă. M-aş mulţumi, deci, cu rolul de cîrpaci, de medic curant. Să putem aduce în departament specialişti care să asigure continuitatea în domeniile în care s-a lucrat bine şi pînă acum, să mărim numărul de absolvenţi buni — să continuăm, adică, să producem matematicieni; iar alţii să continue să producă filologi, psihologi, chimişti, fizicieni.

Să lăsăm universitatea să facă exact ce ştie, ce a făcut şi pînă acum, s-o ajutăm s-o facă un pic mai bine.

BIFURCAŢII. Universitatea – o viziune reformist-conservatoare

Să contribuie la descoperirea adevărului şi să formeze oameni cu gîndire critică. E atîta nevoie de ei! Mi-ar fi de ajuns. Mă sperie vizionarii. Credinţa mea e ce este viziunea punctuală lucrurile bine făcute se adună treptat.

Măcar de-ar creşte numărul celor care-şi fac bine, onest şi pe tăcute treaba, fără să vrea să mute munţi din loc.